Varsta de aur a dragostei - Nichita Stanescu

Pinky_BeBe_Brenda_TiTiTi · Administrator Data inscrierii: 22/Mar/2008 Mesaje: 258

Deci - creatie prin cuvant. Senzualismul si senzorialismul sunt proeminente de uimirea poetului - interjectia”vai”.
Se remarca o acutizare a perceptiei lumii in materialitatea ei; obiectele devin aspre, dure, chiar agresive:

“lucrurile sunt atat de aproape de mine
incat abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc…”

Strofa a doua reflecta valoarea iubirii de a se transpune in idealitate. In concordanta cu semnificatia titlului, dragostea are o varsta de aur, care poate sugera acea traire plenara , totala a sentimentului , dar ne determina sa facem asocierea cu cealalta semnificatie a sintagmei”varsta de aur”- mitica, care confera sentimentului caracter de unicitate , de existenta atemporala si de repetitivitate , prin asocierea cu elementul divin :

“aievea vad zeii de fildes ,
ii iau de mana si
ii insurubez razand, in luna
ca pe niste manere sculptate ,
cum trebuie ca erau pe vremuri
impodobite , rotile de carma ale corabiilor”

Zeii, “manerele sculptate” insurubate in luna – o fotografie vizuala , cu caracter decorativ, pur ornamental .
Dupa dragostea-vis din a doua strofa:
“E un sentiment dulce acesta
de trezire, de visare”

iubirea-dans al sentimentelor este sustinuta de imagini de miscare :
“Izbesc cu stanga-n roata si ea se urneste “ (“rotile de carma ale corabiilor”).
Referintele culturale sugereaza stari de spirit generate de sentiment:upiter - caruia i se asociaza epitetul cromatic ”galben”- eficacitatea suprema, apare diminuat ; Hera - argintie, luminoasa - este un simbol al casniciei .

Sufletul-corabie “cu panzele[…] umflate de dor”, pornit in cautarea perpetua , este asociat in acest ultim pasaj, cu teroarea obiectelor, printr-o relatie de recurenta .Spre deosebire de întâia strofa, cand astea doar “ranesc”, in aceasta se cauzează o interiorizare a lumii resurse percepute la modul negativ:

“lucrurile vin
tot mai aproximativ
si pieptul mi-l strang si ma dor”

Iubirea-vis, iubirea-dans inseamna deci o eliberare de material, o rupere de elemental cotidian, apasator si agresiv, o proiectie in infinit. Iubirea e o cautare a absolutului.
Text modern, in vers alb, cu strofe inegale, poezia abunda in marci ale subiectivitatii (marci lexico-gramaticale ale eului liric): verbe, pronume personale, pronume reflexive si adjective pronominale posesive la persoana intai .Tot o marca a lirismului subiectiv este si uimirea, dispoziția de spirit pe care invazia sentimentului o creeaza.